Garanțiile bancare sunt instrumente financiare prin care o persoană sau o instituție (numită garant) se angajează să plătească datoria unui debitor. Când? În cazul în care acesta nu își îndeplinește obligațiile față de creditor (de obicei o bancă sau o altă instituție financiară). Află în continuare ce înseamnă să fii garant. Și, totodată, ce riscuri presupune această situație:
Ce înseamnă să fii garant?
Să fii garant înseamnă că te angajezi să preiei responsabilitatea pentru o datorie a altcuiva. Când? În cazul în care acea persoană nu poate sau nu vrea să plătească. Acest lucru poate implica garantarea unui credit, a unui împrumut ipotecar, a unui leasing sau a altor tipuri de datorii. Garantul este, conform explicației de dicționar financiar, un cosemnatar pe împrumut, dar fără a beneficia direct de fondurile respective.
Atunci când cineva devine garant pentru un împrumut, acea persoană promite să plătească datoria în locul debitorului principal dacă acesta din urmă nu își achită ratele sau nu își îndeplinește alte obligații contractuale. Astfel, garantul devine un fel de „asigurare” pentru instituția financiară, reducând riscul de neplată.
Riscurile asociate rolului de garant
Ca garant ai un nivel înalt de responsabilitate și trebuie să evaluezi atent fiecare situație. Iată care sunt principalele riscuri ca garant:
Risc financiar direct
Dacă debitorul principal nu poate să își plătească datoriile, banca sau instituția financiară poate cere garantului să plătească integral datoria restantă. Acest lucru poate afecta situația financiară a garantului, deoarece va trebui să suporte costurile neprevăzute.
Afectarea scorului de credit
Dacă debitorul nu își îndeplinește obligațiile și garantul nu poate plăti, scorul de credit al garantului este afectat. De asemenea, chiar și dacă garantul plătește, dar cu întârziere, acest lucru poate cauza un istoric de credit negativ.
Complicații legale
În caz de neplată, garantul poate fi acționat în judecată de către creditor. Dacă garantul nu poate plăti datoria, riscă să fie supus unor procese legale, executare silită, poprire pe venituri sau chiar pierderea unor bunuri personale.
Limitarea accesului la credite
Ca garant, instituțiile financiare pot considera că ai deja o datorie suplimentară, chiar dacă nu ai accesat direct fondurile. Acest lucru îți poate limita capacitatea de a obține alte credite sau împrumuturi în viitor.
Afectarea relațiilor personale
De multe ori, garanțiile bancare sunt acordate pentru a ajuta un prieten, o rudă sau un partener de afaceri. Dacă debitorul nu își îndeplinește obligațiile, apar poate tensiuni și conflicte în relațiile personale.
Protecția legală a garantului: drepturi și obligații
Protecția legală a garantului implică un set de drepturi și obligații care sunt reglementate prin lege, în principal pentru a asigura un echilibru între responsabilitățile asumate de garant și protecția acestuia în fața unor eventuale abuzuri. În România, reglementările legate de statutul garantului se găsesc în principal în Codul Civil și în alte acte normative specifice.
Drepturile garantului
- dreptul la informare: garantul are dreptul de a fi informat despre aspectele relevante ale contractului de credit, inclusiv riscurile asumate, termenii și condițiile contractului, precum și consecințele potențiale, dacă debitorul nu își îndeplinește obligațiile;
- dreptul de regres: dacă garantul este obligat să plătească datoria în locul debitorului principal, are dreptul de a recupera sumele plătite de la debitorul principal. Acest drept se numește „drept de regres” și permite garantului să solicite în instanță recuperarea sumelor plătite;
- dreptul de subrogație: dacă garantul achită datoria în locul debitorului, el preia toate drepturile creditorului împotriva debitorului. Acest lucru înseamnă că garantul poate acționa împotriva debitorului pentru a recupera suma plătită, folosind aceleași drepturi și garanții pe care le avea creditorul inițial;
- dreptul de a invoca excepții: garantul poate invoca anumite excepții pe care debitorul principal le-ar putea ridica împotriva creditorului, cum ar fi prescripția sau neexecutarea obligațiilor de către creditor;
- dreptul de a fi eliberat din obligație: dacă, fără consimțământul său, creditorul și debitorul principal modifică termenii contractului în detrimentul său, garantul poate fi eliberat de obligațiile asumate.
Obligațiile garantului
- obligația de plată: principalul rol al garantului este de a plăti datoria debitorului în cazul în care acesta nu își îndeplinește obligațiile de plată. Aceasta este o obligație contractuală care poate fi executată de creditor împotriva garantului;
- respectarea termenilor contractului: garantul trebuie să respecte termenii și condițiile contractului de garanție, inclusiv termenele de plată și alte obligații convenite cu creditorul;
- obligația de a se informa: este în interesul garantului să se informeze cu privire la starea obligațiilor debitorului principal și la orice modificări ale contractului care ar putea afecta responsabilitatea sa;
- responsabilitatea solidară: în multe cazuri, garantul poate fi obligat în mod solidar cu debitorul principal, ceea ce înseamnă că creditorul poate solicita plata integrală fie de la debitor, fie de la garant, sau de la ambii simultan.
Să fii garant implică riscuri semnificative care trebuie bine înțelese înainte de a accepta acest rol. Un potențial garant trebuie să evalueze situația financiară a debitorului și să înțeleagă pe deplin termenii și condițiile garanției. De asemenea, trebuie să fie pregătit să suporte consecințele financiare și legale, dacă lucrurile nu decurg conform planului.
